Intr-un sat arabesc, traia un om ce avea şaptesprezece cămile. Aceasta era toata averea sa.
Când a murit, a lasat in urma trei fii.
În testamentul său a scris că proprietatea sa ar trebui să fie împărţite după cum urmează:
Jumătate [1/2] din proprietatea sa, o ia fiul cel mare, o treime [1/3], fiului său mijlociu şi o noime [1/9] fiul său cel mai mic.
Fiii lui au fost într-o dilemă întreband cum să împartă 17 de cămile în jumătate, o treime şi o noime. [la un calcul simplu ar fi 8,5 cămile pentru fiul cel mare, 5.67 cămile pentru al doilea fiu şi 1,89 cămile pt cel mai mic fiu]
Problema era ca nu doreau sa taie camilele, fiind mult mai valoroase intregi.
Pe acolo trecea un om înţelept si oprindu-se sa le ceara apa, fiul cel mic l-a rugat sa-i ajute.
„Nici o problemă!”, A spus omul înţelept. „Va dau eu cămilă mea si astfel ve-ti rezolva problema. Cate camile aveti acum?”
„Optsprezece cămile”, au spus ei.
„Bine,” a spus înţeleptul.
Uitandu-se la fiul cel mare a zis, „Partea ta este de jumătate din totalul de cămile – jumătatea lui optsprezece este nouă. Ia-ti partea ta de avere si dute unde doresti”
Au ramas 9 camile. [18 – 9 = 9]
Apoi sa uitat la al doilea fiu, „Partea ta este de o treime din totalul cămilelor – o treime din optsprezece ar fi şase camile. Ia-ti cele 6 camile si dute unde doresti”
Au mai ramas trei camile. [9 – 6 = 3]
În cele din urmă s-a uitat la fiul cel mai mic, „Partea ta este o noime din totalul cămilelor – 1/9 din optsprezece ar fi egal cu doi. Acum poti lua si tu partea ce-ti revine si mergi unde-ti doreste inima”
Iata cum a rezolvat inteleptul problema, implinind testamenul tatalui lor.
Cu toate astea nu a plecat pe jos in drumul sau, desi cei trei au luat mai mult decat daca ar fi impartit cele 17 camile in loc de 18 cu cea a inteleptului, tot a mai ramas o camila la sfarsit. [3 – 2 = 1]